Image may be NSFW.
Clik here to view.
“Nimic din ceea ce merită învăţat nu poate fi predat”, spunea Oscar Wilde, iar liderii finlandezi, ctitorii unuia dintre cele mai eficiente sisteme de învăţământ din lume, par să îi confirme sclipitorul paradox. Propunând o reformă educaţională orientată spre experienţă, nu spre memorare, Finlanda mizează pe interdisciplinaritate pentru a-i încuraja pe copii să crească, să se descopere şi să se dezvolte armonios, în conformitate cu propriile lor aspiraţii şi visuri, nu respectând o curriculă înţepenită în limitele conservatorismului.
Urmărind să sincronizeze modelul de învăţământ cu ritmul lumii în care trăim, autorităţile din Helsinki au dat startul acestui demers al adaptării şcolii la nevoile tinerilor de astăzi, prin introducerea unor cursuri interactive, în care noţiunile din mai multe domenii de studiu se întâlnesc, se completează şi se determină reciproc. Grupurile de lucru ale elevilor au luat locul ascultatului pasiv din bancă, iar co-predarea a anulat materiile clasice, făcând loc unor lecţii dinamice, susţinute de profesori de specializări diferite.
Woody Allen, în filmul “Whatever works”, vorbeşte, în stilul lui irezistibil, isteţ şi nevrotic, despre faptul că nu există răspunsuri standard la întrebările legate de fericire, succes, sănătate mentală etc., aşa că fiecare dintre noi trebuie să caute acel ceva care funcţionează pentru el, care dă un rost, un sens trezitului din pat de fiecare zi. Tot la fel, pedagogii finlandezi au ajuns la concluzia că nu există soluţii educaţionale aplicabile fiecărui învăţăcel şi că, dacă ceva nu merge, nu este de vină copilul, ci modul de predare, care nu îi respectă individualitatea. De aceea, motto-ul lor este “Facem tot ce e nevoie”, pentru ca fiecare elev să aibă acces la o formă de cunoaştere care să-l stimuleze, să-l intereseze şi să-l pună în valoare, iar miza cea mai importantă o reprezintă în special cei care par cauze pierdute.
Image may be NSFW.
Clik here to view.
Image may be NSFW.
Clik here to view.
“Copiii nu au nevoie doar de cunoştinţe teoretice, a declarat într-un interviu chiar Ministrul Educaţiei, din Finlanda, Krista Kiuru. Şcoala ar trebui să fie locul în care îi învăţăm pe copii sensul vieţii, spaţiul în care realizează că sunt doriţi, că fac parte dintr-o comunitate, unde pot deprinde abilităţi de comunicare. Ne place să credem că şcoala este de asemenea esenţială pentru a clădi o imagine de sine bună, empatie pentru sentimentele celorlalţi şi înţelegerea importanţei de a avea grijă de alţii. Cu siguranţă vrem să introducem toate astea în educaţie.”
Şi se pare că funcţionează… Deşi propune forme neconvenţionale de studiu, în clasamentele riguroase ale PISA (Programme for International Student Assessment), o testare a cunoştinţelor teoretice şi practice ale adolescenţilor de 15 ani din peste 40 de centre educaţionale prestigioase din întreaga lume, Finlanda a fost clasată pe locul 2 la ştiinţe, pe trei la literatură şi pe şase la matematică, în urma evaluării a jumătate de milion de elevi. Are, de asemenea, cel mai ridicat procent de persoane cu studii superioare din Uniunea Europeană – 66%. Asta în condiţiile în care învăţământul este obligatoriu doar de la 7 ani, temele pentru acasă sunt minime, iar jocurile sunt cele mai folosite metode de predare.
Image may be NSFW.
Clik here to view.
Interesant este că statistica favorabilă este doar o consecinţă, nu un scop al sistemului educaţional finlandez, care se concentrează foarte mult pe latura umană a procesului didactic. Fiecare copil în parte beneficiază de tot sprijinul şi susţinerea, pentru a deveni nu un absolvent eminent, ci un om întreg, încrezător şi puternic, capabil să acţioneze şi să reacţioneze la provocările lumii în care trăieşte. Nu este încurajată competiţia, ci colaborarea. Asta face ca, indiferent dacă locuieşte într-un oraş mare sau un sătuc izolat, fiecare tânăr să primească o educaţie adaptată personalităţii şi zonelor sale de interes, astfel că diferenţele între şcoli şi nivelul de cunoştinţe sunt aproape insesizabile.
Image may be NSFW.
Clik here to view.
Viziunea asupra copiilor nu este una fracturată – ei nu sunt elevi, sunt fiinţe umane complexe, provenind din familii a căror influenţă asupra dezvoltării lor este una esenţială. Tocmai de aceea, rolul familiei este înţeles ca atare de autorităţile finlandeze şi strategia educaţională înglobează şi aspecte precum: asistarea socială a persoanelor defavorizate, asigurarea de consultanţă gratuită femeilor abuzate, un concediu post-natal de trei ani, creşă şi grădiniţă subvenţionate, până la vârsta de 5 ani, şi o alocaţie de 150 Euro pe care părinţii o primesc lunar, până când copiii lor împlinesc 17 ani.
Reijo Laukkanen, expert în educaţie, a făcut o sinteză a celor mai importante aspecte ale sistemului de învăţământ finlandez:
- Asigurarea de resurse pentru cei care au cea mai mare nevoie (de la resurse financiare, la materiale educaţionale, pentru profesori şi elevi).
- Standarde înalte şi susţinere pentru cei cu nevoi speciale.
- Profesori calificaţi, fiind încurajată formarea profesională continuă, prin experienţe practice şi cercetare aplicată.
- Asigurarea unui echilibru între educaţia convenţională şi cea neconvenţională.
Nimic din toate astea nu părea posibil acum 50 de ani, când Finlanda încă nu se recuperase în urma influenţei devastatoare a Uniunii Sovietice. Ruşii nu se împăcaseră cu ideea acceptării declaraţiei de independenţă din 1917 a finlandezilor şi au pretins, prin lupte sângeroase, între 1939 şi 1945, recuperarea de teritorii şi datorii de război, astfel că societatea suferea transformări degradante, care ameninţau coloana vertebrală a acestei naţiuni demne şi neînfricate. Era semnalul că o schimbare nu era doar necesară, ci vitală.
În 1963, într-o perioadă a declinului accelerat, priorităţile trebuiau stabilite rapid. Nu era momentul unui compromis şi regenerarea nu putea începe pe mai multe planuri deodată. Trebuia să se acţioneze hotărât şi învăţământul public a fost ales ca motor al economiei. “Consider că acesta a fost Marele Vis al educaţiei finlandeze. Faptul că fiecare copil va avea acces la o şcoală publică performantă. Dacă vrem să fim competitivi, toată lumea trebuie să primească o educaţie. Asta s-a născut din nevoia de supravieţuire.” (Pasi Shalberg, director general în cadrul Ministerului Educaţiei şi Culturii din Finlanda)
Image may be NSFW.
Clik here to view.
Image may be NSFW.
Clik here to view.
Image may be NSFW.
Clik here to view.
Într-o nesfârşită tranziţie, încă afectat de traumele unei perioade de constrângeri, cenzură, lipsuri de tot soiul, dar, în special, de acces limitat la informaţiile care puteau face diferenţa în mai bine, sistemul educaţional din România îşi caută reperele. Finlanda este, cu siguranţă, un sistem de bune practici care merită descoperit şi aplicat, dar nu ca/de formă, ci în esenţele sale, adaptate nevoilor de aici.
Pentru că educaţia înseamnă libertate şi este cea mai nobilă cale de a schimba lumea… Prin joacă.
