Efecte… speciale. Apatia martorului

Ni se întâmplă uneori să trecem pe lângă oameni care abuzează alţi oameni. Pe străzile din România e un lucru pe care-l întâlnim deseori, doar că întoarcem capul. Ne vedem de ale noastre, cum se spune. Fără să stăm să conştientizăm faptul că şi ceea ce se petrece acolo, sub ochii noştri, şi acel lucru este tot “al nostru”, ne priveşte, ne atinge şi ar trebui să ne responsabilizeze.

Comportamentul acesta apatic a început să fie investigat de cercetători după ce, în anul 1964, o tânără din New York, Kitty Genovese, a fost ucisă cu multiple lovituri de cuţit în apropierea casei sale. Crima s-a desfăşurat pe o perioadă de aproximativ 1 oră şi, potrivit rapoartelor, 38 de persoane au auzit strigătele de ajutor ale victimei, dar niciuna din ele nu a încercat să pună capăt situaţiei în care se afla Genovese sau să sune la poliţie. La momentul respectiv, incidentul a fost exhaustiv tratat de mass-media americane, iar reacţia oamenilor a fost vehement împotriva celor 38 de martori.

Efectul trecătorului a fost popularizat de către psihologii sociali Bibb Latané şi John Darley care au încercat să afle ce se întâmplă în mintea trecătorului când asistă la scene de violenţă şi de ce nu ne ajutăm semenii atunci când îi vedem în situaţii-limită. Concluzia la care au ajuns cei doi în cazul Genovese a fost că cu cât numărul martorilor este mai mare, cu atât sunt mai mici şansele ca unul dintre aceştia să o ajute pe victimă. Şocant, dar explicaţia ar fi că atunci când există un singur martor, responsabilitatea este în întregime pe umerii acestuia, pe când atunci când sunt mai mulţi, responsabilitatea se dispersează şi nimeni nu se simte responsabil. E ca şi cum devenim alţi oameni atunci când suntem parte dintr-o mulţime.

Un al doilea motiv pentru care nu acţionăm atunci când suntem parte dintr-un grup ar fi nevoia de a ne comporta într-un mod care este acceptat de societate. Când ceilalţi nu reacţionează, este ca şi cum avem “acordul” lor că nici noi nu trebuie să facem asta. Alţi specialişti au ajuns la concluzia că martorii nu intervin atunci când situaţia este ambiguă. Câţi dintre noi nu am plecat mai departe, întorcând ochii de la un bărbat care loveşte o femeie în plină stradă, zicându-ne că este doar o ceartă între îndrăgostiţi? Şi atunci când decizi să intervii, e posibil ca însăşi femeia să te repeadă şi să-ţi spună să-ţi vezi de treaba ta. Ambiguitatea unei situaţii este, deci, un alt motiv ce ar putea fi o pistă pentru efectul trecătorului (martorului).

Ca să evităm acest tip de apatie, de inerţie, unii psihologi sugerează că însăşi starea de conştientizare a acestei tendinţe poate fi cea mai bună metodă de a o preîntâmpina. Când eşti pus în faţa unei situaţii care necesită luarea unei decizii şi acţiune, înţelegerea efectului martorului şi cum te poate el ţintui în loc poate ajuta. Totuşi, acest lucru nu înseamnă să intri într-o situaţie primejdioasă pentru tine.

Atunci când tu eşti persoana care are nevoie de ajutor, le poţi sugera şi celorlalţi ce pot face să te ajute. O tactică foarte recomandată este de a te concentra asupra unei singure persoane, de a face contact vizual cu aceasta şi a-i cere în mod expres să te ajute. Astfel, oamenilor le va fi foarte greu să te refuze.